A vorbi in dodii atunci cind stapinesti perfect vorbirea, a rasuci limbajul si a-l intoarce pe toate partile atunci cind ii cunosti in detaliu mecanismele, a genera un absurd jucaus din aceeasi materie cu ajutorul careia ai creat sensuri limpezi ani de zile. Si, daca Vorpal este definitia poeziei ca nonsens taios, obtinut prin tehnici impecabile, atunci Florin Dumitrescu este intru totul semnificativ pentru aceasta identitate a poeziei.
Svetlana Carstean
Dimovian neabatut, Florin Dumitrescu si-a insusit de la maestrul sau atit arma redutabila a unei sonoritati impecabile, lucrata cu minutie de chitibusar al rimei si ritmului, cit si stiinta de a masca angoasele in ample poeme luxuriante, doldora de obiecte si detalii care sa fure ochiul cititorului. Ca-i poezie de dragoste, ca este sociala sau poezie pur si simplu „pour les raffinés“, tot ce iese din mina lui Florin Dumitrescu suna, consuna, amintindu-ne ca muzica si poezia sint arte inrudite. Iar faptul ca el, textierul Sarmalelor Reci, a ales sa includa in acest volum poeme-cintece scrise pentru formatii muzicale este un gest demonstrativ din aceeasi directie pe care il salut cu bucurie.
Luminita Corneanu
Colectia de poezie VORPAL este coordonata de Svetlana Carstean. Vorpalul e arma absurda, dar eficienta si impecabila, care apare in poemul Jabberwocky din Alice in Tara oglinzilor. Arma uneori jucausa si periculos de inteligenta.