Monografia semnată de Pompilia Chifu se înscrie în rândul primelor investigații critice de amploare asupra operei Doinei Ruști. În centrul atenției se află cele douăsprezece romane analizate și aproape o sută de proze scurte, multe dintre ele transpuse în limbi de prestigiu cultural și de mare circulație geografică.
Printre calitățile studiului sunt de menționat: delimitarea plasei de relații teoretice privind scriitura Doinei Ruști; temeritatea, în sensul că, alături de literatura română, cercetarea din paginile de aici a fost efectuată pe versanții mai multor culturi; și, nu în ultimul rând, ambiția de a încerca să fie „la zi”, deoarece examinează, atrasă de mirajul exhaustivității, inclusiv textele publicate în reviste ori aparițiile editoriale recente ale Doinei Ruști.
