Vezi mai multePentru cititorul interesat de psihologia analitică şi de psihologie în genere prezentul volum constituie un adevărat prilej de delectare. Dacă în primul volum al seriei Jung publicate de Editura Trei sunt prezentate şi descrise principalele arhetipuri al inconştientului colectiv, cel de-al VII-lea volum îl completează prin teoria arhetipurilor. Aflat după 1912 la distanţă sufletească şi ideatică suficient de mare de Freud şi Adler, celebrii săi contemporani a căror sinteză o încearcă, Jung începe elaborarea teoriei arhetipurilor, principala sa contribuţie la dezvoltarea psihanalizei. Teme recurente în opera sa, cum ar fi specificul inconştientului colectiv în raport cu inconştientul personal, formarea arhetipurilor, metoda de identificare a conţinuturilor psihice de natură arhetipală (amplificarea), funcţia transcendentă, individuaţia sunt abordate aici pentru prima dată. De asemenea, anima, animus îşi găsesc o primă teoretizare cuprinzătoare.
Vasile Dem. Zamfirescu
„Ne înşelăm dacă credem că inconştientul este ceva inofensiv care poate fi transformat în obiect de jocuri de societate. Desigur, el nu este primejdios în orice condiţii; dar de îndată ce apare o nevroză, aceasta e un semn că în inconştient există o acumulare de energie, adică un fel de încărcătură care poate exploda. Aici se recomandă prudenţă. Nu se ştie pentru început ce se poate declanşa atunci când se începe analizarea viselor. Se poate pune în mişcare ceva lăuntric şi invizibil; foarte probabil, ceva care oricum ar fi ieşit mai târziu la lumina zilei — poate însă nu ar fi ieşit niciodată. Săpăm cumva ca să dăm de o fântână arteziană şi riscăm să ne izbim de un vulcan. Dacă există simptome nevrotice, trebuie să procedăm cu grijă. Dar cazurile nevrotice nu sunt de departe cele mai periculoase. Există uneori persoane aparent normale care nu prezintă simptome nevrotice speciale — sunt poate chiar medici sau educatori —, care chiar se fălesc cu normalitatea lor şi sunt exemple de educaţie bună, pe deasupra au opinii şi deprinderi de viaţă absolut normale, dar a căror normalitate este o compensare artificială a unei psihoze latente."
C.G. Jung
„Abstracţie făcând de riscurile tratamentului, inconştientul poate fi în sine periculos. Una dintre formele cele mai obişnuite de periculozitate constă în provocarea de accidente. Un număr, mult mai mare decât poate bănui publicul, de accidente de tot felul e determinat psihic, începând cu mici accidente ca împiedicări, loviri, arsuri la degete etc. şi până la accidentele de automobil şi catastrofele din munţi: toate pot fi provocate psihic şi uneori pot fi pregătite cu săptămâni sau luni de zile înainte. Am cercetat multe cazuri de acest fel şi am putut adesea dovedi că visele au arătat cu săptâmâni înainte apariţia unei tendinţe de autovătămare. Toate accidentele care au loc din aşa-numita lipsă de atenţie ar trebui cercetate din unghiul unor astfel de determinări."
C.G. Jung