Dragoste la 17,50 $

Considerata cea mai buna antologie de povestiri a lui Charles Bukowski, Dragoste la 17,50 $ concentreaza in textele sale intregul univers sordid, cinic si atit de uman al autorului american. Majoritatea lor descriu, din perspectiva protagonistului Henry Chinaski, alter ego-ul autorului, lumea pe care acesta a cunoscut-o foarte bine: o America a periferiilor, saraca, degradata si corupta, intesata de alcoolici, tirfe, vagabonzi si ratati. Sexul, violenta si alcoolul sint omniprezente, iar prieteniile sint superficiale si pragmatice. Iubitele insala sau sint violate, barbatii ucid, fura, se incaiera, dragostea adevarata este rara si efemera. De multe ori prozatorul isi dezvaluie si o fateta jucausa, lasindu-si imaginatia sa se dezlantuie in texte fanteziste, de un umor irezistibil: Chinaski boxeaza cu Hemingway, e pe cale sa devina cel mai mare scriitor american si e asaltat de femei superbe si bogate. Insa, indiferent daca apeleaza la biografie sau la imaginatie, Bukowski isi impune viziunea asupra lumii si izbuteste sa creeze, din intimplari aparent marunte, literatura de o extraordinara calitate.

„Bukowski a fost un bard al barurilor si bordelurilor, un descendent direct al vizionarilor romantici care se inchinau la altarul excesului, al violentei si al propriei nebunii.” (The New York Times)

„Charles Bukowski n-a evadat niciodata cu adevarat din California. E limpede ca nu il putem imagina nicaieri altundeva; inca mai colinda pe undeva pe Coasta de Vest, unde scrie poezii si povestiri despre cele cinci decenii in care a baut, a vagabondat, a facut sex si a iscat scandaluri, dovedind astfel cu trufie ca limba isi pastreaza forta chiar si pe marginea abisului.” (The New York Review of Books)

„Bukowski a scris despre barbati si femei striviti ca niste doze de bere calcate in picioare, despre dirzenie, furie, dor, sex si, inainte de orice, despre el insusi. Cartile lui au fost bestselleruri in Brazilia, poezia lui se preda in liceele din Franta, iar in Statele Unite a fost un simbol al revoltei.” (The Washington Post)