D. R. Popescu, unul din cei mai originali scriitori români, a creat în proza românească, atât în nuvelă cât şi în roman, adevărate capodopere (Moroiul, Duios Anastasia trecea, Vânătoarea regală etc.). Iar ca dramaturg şi eseist D.R. Popescu şi-a creat „un portofoliu” ce îl va include definitiv în repertoriul multor teatre. Scrisul său este dominat de „spiritul locului” oricât ar părea de ciudat. înclinaţia spre umor, spre relevarea situaţiilor hilare, voluptatea descrierii „rupte”, a analizei sufleteşti riguroase, sunt tot atâtea „amalgamări” ale unor spaţii culturale ce au lăsat urme în opera sa: cele olteneşti, cele transilvane ori munteneşti.
Ion VĂDAN