Cartea aceasta își propune să prezente importanța ecoismului, în calitate de entitate clinică și de concept teoretic. Deși în versiunea lui Ovidiu a legendei despre Eco și Narcis, personajul Eco primește aceeași atenție ca și contrapartida ei, Narcis, în extinsa literatură psihanalitică consacrată narcisismului, Eco a fost complet marginalizată.
Autoarea își folosește experiența câștigată în lucrul cu pacienți care s-au aflat în relații cu parteneri sau părinți narcisici și au dezvoltat o configuraţie de relaţii de obiect si modalități de relaționare particulare, pe care autoarea le denumește prin termenul de ecoism. Pentru a-și susține ideile și a-și comunica gândirea clinică, ea folosește teoria psihanalitică și ideile filozofiei existențialiste.