Epopeea lui Ghilgames este un poem epic din Mesopotamia antica. Este cea mai veche scriere literara a umanitatii, datand de la inceputul mileniului al III-lea i.Hr. apartinand culturii sumero-babiloniene. S-a pastrat, lacunar, pe 12 tablite de lut, in biblioteca regelui asirian Assurbanipal, de la Ninive si povesteste faptele eroice ale legendarului rege al cetatii Uruk. Poemul a fost descoperit abia in secolul al XIX-lea. Probabil de origine sumeriana, dar absorbit si adaptat de civilizatiile succesive ale Mediteranei orientale, poemul contine multe elemente mitologice care vor aparea in literaturile si traditiile mitologico-religioase ale civilizatiilor ulterioare.
Ceea ce este fundamental in mitul lui Ghilgames se poate numi drama existentiala a omului, lupta lui cu fortele oculte si perspectiva infrangerii lor, raportul cu femeia si raportul de prietenie intre oameni, teama de moarte si setea de nemurire; paralel, mitul rezuma alegoric istoria devenirii si destinul oamenilor ca societate: vanatoarea, pastoritul, civilizatia urbana, constituirea statului arhaic, catastrofele cosmice, marile intrebari ale gandirii.