Vezi mai multe
Încoronat, în anul 800, la Roma, în ziua de Craciun, de catre Papa Leon al III-lea, Carol cel Mare, unificatorul francilor și cel mai mare lider creștin al Apusului, a înființat un prim imperiu medieval, cu capitala la Aachen, care, cu toate ca nu a durat decât un secol, a reprezentat o forța europeana considerabila, rivalizând cu Imperiul Roman de Rasarit (Bizanțul). Influența sa a fost enorma.
Carol a devenit protectorul locurilor sfinte și a trimis un emisar la Bagdad califului Harun al-Rashid, care i-a raspuns trimițându-i în dar un… elefant alb.
De la Otto I, în 962, la Carol Quintul, ultimul care a primit, în 1530, coroana din mâinile Papei, Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germana a succedat Imperiului Carolingian.
Chiar daca, ulterior, ambițiile coloniale ale puterilor europene au dus la înființarea de imperii cu posesiuni în America, Africa sau Asia, și pe Batrânul Continent s-au format astfel de structuri, care, într-un fel sau altul, s-au perpetuat pâna la finalul Primului Razboi Mondial, cu un epilog odios constituit de Al Treilea Reich al lui Hitler, care ajunsese la un moment dat sa cotropeasca cea mai mare parte a Europei și încerca sa-și extinda „spațiul vital” avansând dincolo de Moscova, eroare facuta cândva și de Napoleon.
Un caz aparte l-a reprezentat Uniunea Polono-Lituaniana (un soi de „commonwealth”), însa, între 1207 și 1918, Casa de Habsburg a fost cea care a realizat, periodic, o „colecție” de teritorii ale Europei Centrale, echivalente nucleului unei entitați imperiale.