Fabule

Marea operă a lui La Fontaine se întemeiază în vremea domniei lui Ludovic al XlV-lea, Regele Soare, în dimensiunile clasicismului, e pe potrivă lui Rabelais sau Clement Marot; deşi La Fontaine este cunoscut mai ales ca fabulist, el s-a încercat şi în alte genuri, de fapt el a debutat nu cu fabule, ci cu o comedie, Eunucul; în celebrul Mic tratat de poezie Theodore de Banville, într-un demers sinergetic analizând arta fabulistului, scria: „La Fontaine oferă acest spectacol nemaipomenit al unui om de geniu care a putut să realizeze din plin şi cu o perfecţiune absolută opera pe care o visase. Acord între sentiment şi imaginaţie, ochiul deschis spre lumea vizibilă şi ochiul deschis spre lumea ideală, inventivitatea inepuizabilă şi fecundă şi talent de artist atât de desăvârşit, încât scapă de procedeu şi de manieră şi ajunge să se ascundă pe el însuşi. La Fontaine a posedat toate drumurile, darurile cele mai rare şi mai minunate, gustul, graţia, puterea, duioşia, spiritul vioi care luminează dintr-o dată tabloul şi dibăcia migăloasă care face să trăiască până şi cele mai mici detalii; pictor, muzician, mozaist inimitabil; dar mai ales şi mai presus de toate, a fost acel făcător de minuni care scoate din sânul său o creaţie durabilă; a fost poetul."