Fanar, o amplă frescă istorico-socială plasată în Balcanii de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, înfăţişează o umanitate diversă etnic, ce se profilează în decorurile exotice proprii Stambulului şi Bucureştilor acelor vremuri.
Este o lume a diplomaţiei desăvârşite – memorabil este episodul în care vizirul Suleiman şi robul său Ismail îndepărtează pericolul iminent ce planează asupra capetelor conducătorilor turci, înfăţişându-i sultanului mânios o roabă nouă, Aişa – unde stăpânesc trădarea, uneltirile şi peşcheşurile, iar puterea se dovedeşte scurtă şi iluzorie.
Căderea protagoniştilor – fie că este vorba de doctorul Mavros, de cadâna Aişa, de Hangerliu, de negustorul Arapache sau de Constantin Ipsilanti – ilustrează drama individului într-o lume aflată în declin.
