Faurirea omului nou este un eseu dedicat intelegerii propriilor valori si propriilor limite in spatiul romanesc contemporan. Este o incercare, o cautare a unei intrebari ajutatoare, potrivite, pentru eternul conflict biblic, intre Cain si Abel, o intrebare de psihopatologie, pragmatica, ancorata in situatia de fapt. Raspunsul conturat bate un apropo: ce poti tu sa faci legat de asta si ce esti si dispus sa faci?
Cine sunt?! Nu! Nu „cine sunt”! Cine suntem? Ce am devenit? Ce ne-au facut comunistii? Ce ne facem noi, cu mana noastra, clipa de clipa? De unde aceasta inertie? Intr-o prima etapa, ne-a fost furat pamantul de sub picioare. Apoi am fost
sedusi cu pamantul aproapelui nostru, cu valoarea ratiunii, in detrimentul profundei valori a propriei emotionalitati. Acum suntem liberi sa crestem cu aceste modele ca temelie. Intrebari si pareri despre si pentru omul nou, izvorate din ciocnirea a doua universuri culturale: pitorescul autohton, oltenescul de buturuga si existentialismul catifelat, smerit, vienez. Alfel spus: unde incepe firescul, naturalul, in boala, in patologia normalitatii cotidiene romanesti?