Verticala istoriei funerarului a creat, conservat și perpetuat o „cultură trăită”, organizată sistemic, cu funcție socializantă, cu perenitate și evoluții specifice.
Cultura funerarului reprezintă un sistem simbolic de semne și valori devenite ele însele un mediu al existenței, al unui mod de a fi, un sistem articulat din semnificații, patternuri mentale, coduri, modele comportamentale perpetuate pe fondul mentalitar tradițional.
Organizarea și întreaga desfășurare fenomenologică a funerarului, într-o structură de identitate, se bazează pe coordonate fundamentale ale mentalității de sorginte comunitară, cu un caracter spontan, care valorifică genul cunoașterii comune, mediind peisajul cultural.