Vezi mai multeFILIPPO DEGLI SCOLARI (1369-1426), cunoscut și sub numele de PIPPO SPANO (Ozorai Pipo în Ungaria), nu este unul dintre acele personaje care au fost glorificate de istorie și istorici; cu toate acestea, el a jucat un rol foarte important în evenimentele istorice și politice ale Regatului Ungariei în timpul regelui Sigismund de Luxemburg, devenind sfetnicul cel mai apropiat al acestuia.
Filippo Scolari, fost ucenic negustor florentin, a avut o carieră administrativă, politică și militară rapidă și strălucită: a fost trezorier suprem, guvernator a opt comitate importante, printre care și cel de Temesvár (Timiș), și a fost Ban de Szörény (Severin), dar mai presus de toate a fost un comandant militar abil și puternic.
Deși istoricii i-au apreciat geniul, virtuțile militare, eroismul și carisma, Filip a fost un lider militar în ton cu vremurile: oportunist, perfid, semeț, cinic și, adesea, chiar crud. Filippo Scolari și-a început cariera militară luptând cu succes împotriva rebelilor bosniaci.
Cu toate acestea, a rămas în istorie mai ales ca „sperietorul” de turci, împotriva cărora a obținut numeroase victorii, deși, în realitate, niciodată în bătălii memorabile.
Cu siguranță, mai importante și, în general, victorioase au fost campaniile sale împotriva venețienilor în anii 1411-13, chiar dacă au trezit unele suspiciuni de trădare și corupție.
Nefavorabile, în schimb, au fost cele două campanii antihusite pe care le-a desfășurat în Cehia între 1420 și 1422.
Unul dintre cele mai mari merite ale lui Filippo Scolari a fost însă contribuția sa la construirea sistemului de apărare de-a lungul graniței de sud a regatului maghiar. Filippo a fost, de asemenea, un dedicat iubitor al artelor frumoase și ctitorul unor edificii monumentale, a căror realizare a urmărit-o îndeaproape.
Adriano Papo și Gizella Nemeth Papo sînt autorii unor numeroase eseuri și volume asupra relațiilor istorice și culturale italomaghiare, în special din perioada medievală tîrzie și modernă. Au fondat împreună Asociația Italiană de Studii de Istorie din Europa Centrală și Orientală (AISSECO) cu sediul la Roma; au fondat și conduc împreună periodicele „Quaderni Vergeriani“, „Studia historica adriatica ac danubiana“ și „Adria-Danubia“, precum și seria de studii și documente „Civiltà della Mitteleuropa“. Au organizat mai mult de 230 de inițiative culturale și mese rotunde, prezentări de carte, conferințe, expoziții, concerte și în jur de patruzeci de congrese internaționale de studii, îngrijind publicarea analelor acestora. Colaborează cu numeroase instituții, universități, asociații culturale și publicații internaționale. În 2001, au primit premiul internațional „Salvatore Valitutti“ (Ediția a VIII-a) pentru opera prima, Istoria și cultura Ungariei (2000).