Autoarea, o tânara intelectuala americana, soseste în Japonia pentru un sejur de doi ani. Concediata din slujba de profesoara de engleza, Lea devine hostesa într-un club de noapte din Tokio.
Un soi de gheisa, dar neaparat straina, un fenomen nou, tipic pentru orasul japonez modern: „Noi vindem, de fapt, iluzii.
Dar ceea ce deosebeste hostesa de gheisa este natura acestor iluzii. În timp ce gheisa ramâne o relicva culturala, hostesa este moderna si exotica.
Gheisa beneficiaza de o educatie riguroasa: muzica traditionala japoneza, dans, bune maniere. Iluzia se refera, în cazul ei, la autenticitate.
Hostesa straina ofera, în schimb, iluzia evadarii din canoanele rigide ale societatii japoneze“, scrie Lea Jacobson.
Lea va patrunde într-un univers deopotriva stralucitor si pustiitor.
Noapte de noapte, ea va hrani fantasmele erotice ale barbatilor din „lumea plutitoare“ a metropolei.
Îsi va pierde identitatea printre diversele roluri pe care e obligata sa le interpreteze, va ceda exceselor de tot felul - alcool, automutilare, dependenta emotionala – si va avea impresia ca nu mai poate evada din acest stil de viata care altadata o încântase, din aceasta stranie cultura a fanteziei.
