Vezi mai multeSă nu te mire, domnule Cutare:
Pe mine însumi m-a mâncat o floare.
Când mângâiam conturul ei mieros,
Ea mâna mi-a muşcat-o pân’ la os.
Poate că vrea destinul să ne-nveţe
Să nu mai credem nici în frumuseţe,
S-o alungăm din curtea minţii noastre?
Ferească-ne, candori, de-aşa năpaste!
Ori poate s-a temut că vreodată
Am să-i strivesc corola fermecată?
Că nu sunt demn să-i pipăi catifeaua?