Geometriile contradictorii ale singuratatii

„S-ar putea să fie vorba în cartea lui Rudy Roth de un nou Adam, şi de o nouă Evă, aflaţi în clipele lor divine, cuprinşi de certitudinile dăruite de Tătânele Ceresc, dar şi de incertitudinile magice ale mărului! S-au născut ei dintr-o şoaptă divină? Dar atunci de ce par ei sortiţi unei treceri şi tăceri misterioase? Este Ea vocea-vocii adamice, sau este ecoul primului şi singurului om paradisiac?… Sau este legătura dintre ei un fel de topire dintre două inimi total deosebite? Şi ce se-ntâmplă în cerul veşniciei, mor şi amintirile, în tim­pul nimănui? Sau între foştii paradisiaci se încropeşte o altă soartă? Ce vis se poate înfăptui din întâiul împărat al vieţii şi o femeie de nisip? Întrebări! Da, dar răspunsurile nu trebuie grăbite! Două făpturi ivite în aura nemuririi – prin iubire, culmea! – să ajungă, prin destinul de ei înşişi înclinat, nişte muritori de rând?” – Acad. D. R. Popescu, Poeme de dragoste, prefață.