George Constantin si comedia sa umana

Acest uriaş actor care este (a fost doar?) George Constantin ne-a dăruit în aproape 40 de ani de teatru ce era mai important în fiinţa sa.
De aceea şi cartea este structurată pe rolurile interpretate, adică pe vieţile de care a răspuns în faţa publicului de teatru. El a fost Voiniţki, Lopahin, Pietro Gralla, Karamazov fiul şi tatăl, Iona, Lear, Petru Rareş, dar şi Procurorul şi Înaltul Personaj. (…) Atât cât l-am cunoscut şi cât cu zgârcenie s-a dezvăluit, mi-a creat convingerea că niciodată n-ar fi vrut ca viaţa lui diurnă, adică el cel de acasă, de la grădină, de la volan sau din faţa femeii iubite, să fie adus în pagini de carte. „Sunt un mare timid”, spunea el mereu, „era un mare timid”, întăresc partenerii şi cei care l-au cunoscut mai bine.

Din fiecare mărturie putem desprinde, totuşi, câte ceva din fiinţa nedezvăluită, în blocul monolitic se deschid crevase, descoperim spaime, vedem silueta de pe o banchetă din culise, îmbrăcată doar cu o cămaşă de tort şi în picioarele goale, aşteptându-şi intrarea în scenă la Jocul vieţii şi al morţii… -- Florica Ichim, din Cuvântul înainte