Gheorghi Konstantinovici Jukov

 Jukov a fost figura dominantă a Armatei Roşii în al Doilea Război Mondial. Ca înalt ofiţer al Stavka (Marele Cartier General al Armatei Roşii), Jukov a acţionat în toate sectoarele critice în calitate de consultant, coordonator şi comandant de facto pe câmpul de luptă ori de câte ori i s-a cerut. A jucat un rol crucial în salvarea situației disperate din toamna anului 1941, precum şi între anii 1942 –1943, când a condus Armata Roşie către o răsturnare de situaţie uimitoare şi către o victorie între anii 1944 –1945.

Totuși, metodele sale erau adeseori brutale şi s-au soldat cu pierderi masive de partea sovieticilor. Mai mult, nu a dat dovadă de loialitate sau de compasiune faţă de comandanţii din subordine sau faţă de soldaţii obişnuiţi. Relaţia specială cu Stalin a reprezentat şi ea un factor decisiv în rolul jucat de Jukov. Mai târziu, Stalin nu l-a mai privit cu ochi buni pe acest erou de război, ci ca pe o ameninţare la adresa propriei autorităţi. După război, căderea lui Jukov a fost la fel de rapidă ca şi ascensiunea sa iniţială în cadrul Armatei Roşii, iar numele său a fost reabilitat abia după prăbuşirea comunismului în URSS.