Supraviețuirile preistorice din folclor fac logice supraviețuirile din aceleași vremuri și din aceeași origine și în ce privește ornamentica tradițională, descriind împreună și legat aceeași imagine a lumii!
Ornamentica tradițională românească, în special cea de factură geometrică, începând cu cea evidențiată de sculptura în lemn (aferentă arhitecturii, mobilierului, uneltelor de lucru, instrumentelor muzicale, etc.), continuând cu cea evidențiată de țesături și cusături etc. și sfârșind cu cea încă păstrată în cocăturile rituale sau ouăle încondeiate, este – la origine – unitară și coerentă, reflectând în ansamblu și în mare parte aspecte simbolice din aceleași vechi credințe preistorice inițiale ale Marii Mame, din lumea căreia au pornit – cine știe când? – spre noi; ele exprimă forme specifice originare de reprezentare plastică și artistică ale acestor credințe, fie ele generale, prezente într-un spațiu geografic mai mare care subsumează actualul teritoriu al României, fie particulare, întâlnit doar pe arii restrânse; fie ele consacrate și notorii, fie încă nedescifrate.