CÂND SUNETELE VORBESC, (NU) SUNTEM SINGURI…
„Guitaromania Part Two” reprezintă un nou proiect solo al muzicianului Eugen MIHĂESCU, nume strâns legat nu numai de cunoscuta trupă KRYPTON, înfiinţată acum 36 de ani, ci şi de alte câteva formule scenice, lansate de el, precum AXA PROJECT, din sfera fusion sau NIMIC ÎNTÂMPLĂTOR, în zona de exprimare rock. Fireşte, prin multiple încercări, adeseori izbutite, de a înţelege şi pătrunde meandre artistice şi filozofice, de a aborda genuri diverse şi de a aprofunda lecţiile învăţate de la idolii săi, (majoritatea din categoria Legendari), de a le adapta şi îmbina original, instrumentistul Eugen MIHĂESCU a ajuns să stăpânească autoritar “programul de funcţionare”, la nivelul unor elemente de bază ale demersului estetic: melodie, ritm, armonie şi culoare timbrală. Astfel, “Guitaromania Part Two” se concretizează ca un rezultat foarte bun al ecuaţiei ce vizează experienţa personală, trăirea de moment şi forţa emoţională, ca o atitudine componistică aparte, unde totul comunică şi urmează “legile” fluxului muzical; pe de o parte, eleganţa şi plasticitatea imaginii sonore, căutarea de nuanţe adecvate şi punctarea expresivă a traseului melodic şi, pe de altă parte, proiectarea de arhitecturi metro-ritmice, o anume vivacitate şi înlănţuirea năvalnică a frazelor, de fapt, a ideilor muzicale. Iar alunecarea, uneori destul de blândă, alteori de-a dreptul abruptă, dintr-o lume sonoră într-alta constituie chiar coloana vertebrală a respectivei entităţi, numită aşa de sugestiv „Guitaromania…”, unde fiece structură pare să determine desfăşurarea captivantului CD. Aici, oricare dintre piese poate exista în sine, nu doar raportată la albumul integral, lăsând loc emoţiilor libere şi căutării întregului, în sensul descoperirilor stilistice şi de sound actual. Mai mult decât atât, atunci când asculţi materialul discografic de faţă simţi vibraţiile acelui rock veritabil, conceptual, înţeles de protagonist sub forma unei identificări totale, prin minte, inimă şi temperament. Altfel spus, şi dinamic, şi ambiental. Şi cerebral, şi afectiv, într-un vârtej al întruchipărilor de metal neoclasic şi progresiv, cu generoase pasaje fusion şi incitante rostiri hard’n heavy, configurate de un “creator de muzici şi nu compozitor, instrumentist şi nu chitarist…” – după cum se defineşte autorul însuşi.
Mirela Stoenescu – Radio România Internaţional