Munţii Harghitei este o grupă montană din Carpaţii Orientali, fiind delimitaţi la nord de Munţii Gurghiului prin Valea Şicasău şi Pasul Şicas (Liban), de Depresiunea Giurgeului şi de Munţii Giurgeului prin Pasul Greţeş; la est de Depresiunea Ciucului; la sud de Depresiunea Bixad, de Munţii Baraolt prin Pasul Hatod, de depresiunile de mici dimensiuni intracolinare: Băţanii, Baraolt, Vârghiş, după care de Munţii Perşanii prin Valea Vârghişului; la vest de Valea Homorodul Mic, de depresiunile de mici dimensiuni intracolinare: Vlăhiţa, Căpâlniţa, Zetea şi Valea Târnava Mare.
Munţii Harghitei din punct de vedere geologic este alcătuit din aglomerate vulcanice alternând cu orizonturi subţiri de roci sedimentare (care se găsesc mai mult în craterele masivului şi în Caldera Luci), iar creasta principală este alcatuită dintr-o masă imensă de andezite cu piroxeni şi amfiboli, piroclastite şi andezite bazaltoide. Cele mai importante vârfuri din masiv sunt: Vf. Harghita Mădăraş 1.800 m, Vf. Harghita Ciceu 1.764 m, Vf. Fertău 1.589 m, Vf. Muntele Cucu 1.557 m.
Cele mai importante atracţii turistice a masivului sunt: rezervaţiile naturale de tip mlaştini şi turbării cu flora şi fauna specific a mlaştinilor oligotrofe: Mohoş (cel mai extins ca suprafaţă), Lacul Dracului, Dumbrava Harghitei, Luci, Büdös, Pârâul Minei. Se poate amintii şi Lacul Sf. Ana, singurul lac în crater vulcanic din ţară. Şi nu în ultimul loc bogăţia masivului în izvoare minerale şi băile bazate pe aceste izvoare (numite şi bazine cu borviz).