Horia Bojin este fascinat de ”prima dimineață a lumii”, când haosul primordial începe să fie abolit și, sub domnia divinității, se deschid procesele raționale, ordonatoare, culminând în dimensiunea terestră cu fenomenul antropogenezei, cu declanșarea stărilor imaginative. Artistul a depășit limitele haosului, ale non-existenței, ale informalului, ale unei stări pe care Georges Mathieu o numea ”non- formă” sau ”încă-non-formă”, și, eliberat de incongruența oricăror forțe iraționale, se alătură proceselor formative conținute în miracolul creației. Actul artistic în care se simte atras Horia Bojin nu presupune îndeplinirea unei misiuni de reprezentare, de reflectare a realității vizibile, oricât de prestigioase și de captivante ar fi ipostazele sale. El nu se raportează, cu un program mimetic la identitățile create de forțele superioare, pentru că, în elanul său creator, se simte mai curând solidar cu iluminarea spațiului în care evoluează, găsindu-și satisfacția deplină în efortul de domesticire a materiei informe și de înstăpânire treptată a principiilor formale, a proiectului, a proiectelor ce animă conștiința abia trezită, și care transformă amorful în expresii ce instaurează, în structura materială, prezența ireductibilă a ființei umane. Constantin Ionescu Prut
Editie bilingva, Romana - Engleza