Primele amintiri sunt coșmarurile din care mă trezeam plângând. Părinții mei îmi deschideau cămara în care tatăl meu își improvizase un foarte mic atelier de electronică și îmi spuneau: „Uite Mi, Îngerașul din atelier!” Și eu îl și vedeam deodată luminând cămara minusculă plină de șurubelnițe, aparate de măsură, plăci electronice, cabluri, tranzistori și pistoale de lipit cu miros de sacâz și cositor. Era un Altar, cu Îngerul imaginat în centru, alcătuit doar din lumină. Uitam de spaimă. Așa e și volumul de debut al lui Mihail Lucian Florescu: o speranță care strălucește în întuneric, un înger printre coșmarurile recurente.
Hortensia Mi Kafchin
Citind, parcă am și auzit diferența dintre ritmurile lăutarilor vechi și cele ale lăutarilor noi. Două categorii de oameni despărțite de timp, dar unite de dramele istoriei. Așa am simțit și vocea care a scris: o voce parcă prinsă la intersecția dintre lumile care îi compun identitatea, o voce care arată ce este în sufletul unui băiat ce cântă la acordeon, acolo, la granița dintre melodie și acompaniament. Un volum care stârnește interesul tocmai prin brutalitatea realismului cu care povestește. Un volum necenzurat, care pune problema exact așa cum societatea a creat-o. A se citi pe acompaniamentul unui acordeon clasic.
Alex Stan
Mihail Lucian Florescu s-a născut pe 1 februarie 1998 în București. Lucrează în poezie, fotografie și performance art. Face parte din Cenaclul Visceral. Locuiește în Paris.