Carmen Veronica Steiciuc este poet, prozator, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2006. Director general al Teatrului Municipal Matei Vişniec din Suceava, preşedinte al Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi director al revistei Bucovina literară. Organizator a peste 400 de evenimente teatrale, turnee, festivaluri naţionale şi internaţionale de literatură şi teatru. Are şapte volume de poezie publicate şi este redactor de carte pentru alte 16 apariţii editoriale. Este prezentă în emisiuni TV, radio, antologii şi enciclopedii din România, Franţa, Italia, Olanda, Irak, Statele Unite ale Americii, Canada şi Australia. Are peste 50 de distincţii şi premii la concursuri de poezie, între care trei din partea International Society of Poetry din Washington D.C., SUA. Este rezident literar în Franţa, la Villa scriitoarei Marguerite Yourcenar în Saint-Jans-Cappel în 2009 şi la Château de La Napoule pe Coasta de Azur în 2014. Poet mantelat în cadrul Asociaţiei Poesia Attiva – UNICORNO, Torino, Italia, din 2005.
Carmen Veronica Steiciuc ne îmbarcă pe un iaht imaginar, dar nu ne vorbește atât despre mare și despre „pescărușii aliniați în nemișcare”, cât despre castelul de pe țărm, turnul, terasele, ferestrele și firidele sale, cu grădinile sale multicolore.
Personaje stranii trăiesc aici, purtătoare ale unui mister crescut de închipuire. Mai este evocat și farul în care „locuiește așteptarea”, farul ce „se hrănește cu singurătatea din ochiul celui care îl privește…”
Dincolo de evocări și descrieri, ceea ce se întâmplă mai semnificativ în cuprinsul acestui volum este o dramă a solitudinii și o nostalgie a intimității. Poemele cele mai reușite aici trebuie căutate, în curajul și iscusința de a da sentimentelor o expresie directă și simplă: „în somn brațele mele definesc forma trupului tău”. Sau: „să deschid ochii / să te găsesc aici, lângă mine, dormind, / cam asta ar fi esența vieții”.
Către acest tip de poezie vreau să sper că se va îndrepta Carmen Veronica Steiciuc. – Mircea Martin