Ai iubit vreodata un om nepotrivit, iar dragostea ta s-a transformat in regret, pictand pe panza scurta a vietii tale cea mai mare greseala?
Romanul prezinta o poveste de dragoste cu aspecte psihologice ale abandonului, dependentei de oameni, fricii de singuratate. Un roman atipic care te poate ajuta sa intelegi unde si de ce ai gresit in relatiile cu oamenii pe care candva i-ai iubit ca pe niste zei. Un roman de dragoste, de suferinta, un roman al realitatii crunte.
Fragment din romanul "Iarta-ma ca te-am iubit" de Ela E.H.:
"Nu intotdeauna ne gasim acolo unde ne-am pierdut. De multe ori, crezand ca nu mai existam precum candva, avem tendinta sa ne igonoram inconstient. Si intorcandu-ne la originile pierderii ne pierdem iar si iar pana ce, in final, ajungem sa uitam drumul inapoi si catre putinul care mai ramasese din noi si sa ne pierdem definitiv si irecuperabil. Daca ne pierdem pe noi insine, uneori trebuie sa mergem inainte si sa nu privim in urma noastra. Poate ca un alt „eu” ne-ar ajuta mai mult decat acel vechi „eu” care ne-a tarat prin mocirla suferintei si a pierzaniei. Uneori e nevoie de curaj, alteori de acceptare. Uneori trebuie sa ne declaram invinsi doar pentru a ne permite sa nu pierdem farama de putere necesara pentru a renaste inainte ca bataliile vietii sa ne doboare complet. Uneori trebuie sa acceptam sa traim fara ceva, alteori sa invatam sa traim cu prea mult. Uneori picam si e normal. Ne ridicam si asta e normal din nou. Sa ramanem constanti nu inseamna neaparat ca traim, ci doar ca existam. Sa pleci, uneori, e absolut necesar, in timp ce sa te intorci e doar o alegere."
"Nu intotdeauna ne gasim acolo unde ne-am pierdut. De multe ori, crezand ca nu mai existam precum candva, avem tendinta sa ne igonoram inconstient. Si intorcandu-ne la originile pierderii ne pierdem iar si iar pana ce, in final, ajungem sa uitam drumul inapoi si catre putinul care mai ramasese din noi si sa ne pierdem definitiv si irecuperabil. Daca ne pierdem pe noi insine, uneori trebuie sa mergem inainte si sa nu privim in urma noastra. Poate ca un alt „eu” ne-ar ajuta mai mult decat acel vechi „eu” care ne-a tarat prin mocirla suferintei si a pierzaniei. Uneori e nevoie de curaj, alteori de acceptare. Uneori trebuie sa ne declaram invinsi doar pentru a ne permite sa nu pierdem farama de putere necesara pentru a renaste inainte ca bataliile vietii sa ne doboare complet. Uneori trebuie sa acceptam sa traim fara ceva, alteori sa invatam sa traim cu prea mult. Uneori picam si e normal. Ne ridicam si asta e normal din nou. Sa ramanem constanti nu inseamna neaparat ca traim, ci doar ca existam. Sa pleci, uneori, e absolut necesar, in timp ce sa te intorci e doar o alegere."