Asa cum ne-a obisnuit din celelalte scrieri ale sale, Daniel Cristian Dumitru ne ofera in romanul „Iedera”, aceeasi constructie bine elaborata a actiunii, cu o rara putere de a da viata personajelor, conturate cu sensibilitate si profunzime pana in cel mai mic detaliu, si cu un dialog verosimil si bine montat in constructia narativa.
Actiunea se petrece in suburbiile Craiovei, intr-un an cu o vara caniculara, unde familia Stoiciu tocmai ce a achizitionat o casa, fara sa stie ca in vecini locuieste Florica Vintilescu, o batrana iscoditoare, care si-a facut un obicei din a urmari persoanele pe care le cunoaste, pentru a le afla secretele si a le cauta, la fiecare pas, nod in papura.
Spre deosebire insa de toti ceilalti pe care Vintileasca – cum o poreclisera oamenii – ii spionase, familia Stoiciu chiar ascundea un secret – real, puternic si cutremurator.
Toate acestea fac din „Iedera” mai mult decat o poveste fantastica, romanul fiind de fapt un pretext pentru a transmite catre cititor un mesaj puternic si actual.