O poetă, o scriitoare (în sens pur beletristic) care se interesează în acelaşi timp, cu aplicaţie şi cu profesionalism, de teme dificile şi analizează fenomene precum „gulagul”, „tortura”, violenţele etc. nu poate să nu atragă, fie şi involuntar, atenţia.
Dacă ar fi să folosim o tipologie clasică, am spune că la Ruxandra Cesereanu genele vir şi femina sunt nu numai în proporţii sensibil egale, dar şi într-un echilibru etern instabil.
Ceea ce o face imprevizibilă, adesea contradictorie, greu de redus – cel puţin deocamdată – la unitatea unei formule şi definiţii de sinteză. Ruxandra Cesereanu dovedeşte disponibilitatea largă pentru insolit şi pentru „lovituri de teatru”, impulsuri surprinzătoare şi teme de „efect”.
