Imbratisarea

Dolf nu este un idiot, chiar dacă multă lume aşa îl vede. Lucrează la morga pentru doctorul Sander, locuieşte ca subchiriaş în apartamentul lui Mitsch şi îl are ca singur prieten pe Walter. Noroc la femei nu prea are, dar marea lui pasiune sunt oricum fluturii. Le aranjează cu grijă aripile şi îi aşază în insectar. Doar cu ucisul lor nu se prea împacă. Chiar dacă metoda dă rezultate în câteva secunde: nişte picături de otravă şi fluturii încetează să se mai zbată. Dolf ştie că morţii trebuie trataţi cu mai multă delicateţe decât viii. Într-o bună zi o întâlneşte pe Natalie, o femeie superbă pe care Dolf încearcă să o cucerească, dar vânătoarea lui se termină într-o catastrofă. O poveste minunată spusă într-un limbaj consistent şi unic: nici un cuvânt nu prisoseşte, nici o vorbă nu e în plus. Uşor, plin de afecţiune, autorul îşi dezvoltă personajul, îi lasă spaţiu să se desfaşoare, fără să-l grăbească, permiţându-i să-şi găsească propria voce. Şi are atâtea să ne spună... Martin Gülich, născut în 1963, trăieşte şi lucrează ca scriitor în Freiburg. Opera sa a fost distinsă cu numeroase premii, cele mai recente fiind Thaddäus Troll Award (2003) şi de două ori MDR Literature Competition (2004, 2005).