Creștinismul contemporan este supus tensiunilor timpului. După două mii de ani, timp în care a călăuzit destinele atâtor oameni, ce au îmbrățișat credința în Hristos, după ce a fost o prezență în istoria omenirii și și‐a exercitat misiunea sa trecând prin schimbările Antichității, Evului Mediu și Epocii Moderne, după ce a coabitat ca putere spirituală într‐o lume din ce în ce mai secularizată, și mai ales după ce a modelat gândirea, valorile morale, expresiile artei sacre, creștinismul mileniului trei este în pragul unor schimbări radicale.
Marginalizat, împins spre periferia preocupărilor unei societăți pragmatice, într‐o lume preocupată de lupte pentru putere, de păstrarea și ocuparea unor influențe în mecanismele mondializării, într‐o lume gata să săvârșească războaie pentru a susține diferite modele de „Noi Ordini Mondiale” pe harta geopoliticii lumii, creștinismul se manifestă la ora actuală în intimitatea spațiului privat și în adâncul inimilor celor ce cred, sfera publică pierzându‐și treptat reperele unei înțelepciuni divine revelate în istoria acestei lumi trecătoare și mereu în schimbare. În acest context credința este mai autentică, real trăită sau real respinsă de omul contemporan, însă își pierde din tăria de a‐și transmite valorile și cunoștințele în plinătatea tezaurului credinței care a fost încredințat Bisericii.