Vezi mai multePrezenta antologie conține poezii din volumele: Săptămâni (2014), Un semn al exclamării ca un catarg (2018), Despre ce vorbește Maica atunci când tace (2019) și poemul Ambuteiaj (2020), nepublicat în volum.
Concretețea situațiilor familiare crește într-o întrebare nerostită, dar din ce în ce mai insistentă cu privire la sensul acestora. Poeta prezintă toate acestea într-un limbaj diagnostic precis, acordând mare atenție detaliilor și utilizând un registru lingvistic bogat, care variază de la ironie și cinism ușor, la tandrețea și preocupările materne, pline de anxietate, de la un umor specific, personal (conținând ironie și autoironie) până la o neașteptată delicatețe și fragilitate a expresiei. Și aceste zone se întrepătrund și se ciocnesc, fie la nivelul cuvântului, fie la acela al ideii, făcând ca (auto)ironia să devină și mai dură, iar antiestetica auctorială și mai complexă, și mai expresivă.