Anastasia Gavrilovici (n. 1995) a absolvit Facultatea de Litere a Universității București și cursurile de masterat ale Centrului de Excelență în Studiul Imaginii. A fost, în ultimii ani de liceu, redactor-șef adjunct al revistei „Alecart”, apoi a trecut prin „Zona Nouă”, iar din 2016 face parte din redacția „Poesis internațional”. A publicat poezie, cronică literară și eseu și a tradus cărți din engleză și spaniolă (Kurt Vonnegut, Ernesto Cardenal).
Despre Industria liniștirii adulților:
„Anastasia Gavrilovici era deja un nume de referință pentru noua direcție din poezia contemporană cu mult înainte de a debuta, așa că Industria liniștirii adulților nu face decât să confirme oficial o voce extrem de percutantă. Chiar dacă o lasă rece postsinceritatea, tânăra poetă o cultivă ca nimeni alta într-un melanj de sensibilitate și cerebralitate, cu certă vocație regizorală, în care umanul atins de entropie fie se refugiază în substitutele lui chimice, tehnologice, virtuale, fie se recompune în variante cinematice apocaliptice («o simfonie în boxele unui abator»), în instalații sau performance-uri, cu noua medialitate a emoției simula(n)te. Toate poemele surprind un eu fragil, care înregistrează simptomele fiorului existențial postuman, pe fundalul perplex al dorinței de supraviețuire și al propriei inadecvări.”
Teodora Coman
„Dacă odată poezia romantiza lumea, acum ea trebuie să exploreze cu circumspecție falsul romantism consumist care ne învăluie. Anastasia Gavrilovici scrie o poezie energică, chiar exuberantă, despre o lume în bună măsură falsă, căreia îi refuză universurile compensatorii, pasiunile mimate, fericirea-paleativ. Rezistența ei e una eficientă, constând în observație ironică și asociere metaforică, schimbând mereu regulile jocului, pentru că jocul e unul corupt. Umblând prin Berlinul hard-rock sau prin Istanbulul post-atentate, printre rafturile hipermarketurilor pline de «frumusețe hormonizată», urmărindu-l pe mecanicul care îndepărtează resturile de păsări din motorul avionului, după zbor, poeta descoperă sistematic locurile unde apar distorsiunile în rețeaua realului, le subliniază latența, stranietatea, violența. Rezultă o poezie excelentă, o voce originală și autentică, dar mai ales un mesaj care te pune pe gânduri.”
Doris Mironescu