La sfârșitul secolului XVI și începutul secolului XVII, Europa era framântată de conflicte violente nu doar în plan politic și social, dar și în aparent mult mai pașnicul domeniu al științelor matematice. Dacă pe câmpurile de luptă Reforma se confrunta cu Contrareforma, în matematică bătălia se dădea între partizanii infinitezimalelor – readuse acum la viață, după ce puseseră grele probleme anticilor – și matematicienii tradiționaliști, fideli modelului geometriei euclidiene. Ni se pare azi greu de închipuit cât de subversivă a fost ideea de infinit mic și ce miză politică, religioasă și culturală a avut susținerea ei.
Preocupat de raporturile dintre matematică, istorie și cultură, Amir Alexander ne spune în Infinitezimal povestea impunerii noțiunii de infinit mic la începuturile lumii moderne, subliniind consecințele ei pe termen lung. Eroii cărții sunt oameni de știință (Galilei, Torricelli, Wallis, Newton), filozofi (Hobbes, Locke), clerici și conducători politici – cu toții prinși într-o luptă care, în ultimă instanță, demonstrează forța de iradiere a ideilor din matematică.
„Este continuumul alcătuit din infinitezimale? – cu greu ne putem închipui ce pasiuni a stârnit această întrebare ciudată. Dar în secolul XVII, în toiul bătăliei, combatanții din ambele tabere credeau că răspunsul putea modela toate aspectele vieții în lumea modernă care se năștea. Și au avut dreptate: când vacarmul bătăliei s-a stins, apărătorii infinitezimalelor învinseseră. Iar de atunci lumea s-a schimbat ireversibil.“ (AMIR ALEXANDER)