Inima ca un pumn de boxeur

Între cărţile de poezie ale autoarei, Inima ca un pumn de boxeur este una dintre cele mai interesante „deveniri“, una dintre multiplele sale „vieţi“ artistice. Prima viaţă a acestei cărţi a început în 1982 prin publicarea volumului la Editura Cartea Românească, constituind împreună cu Scrisori neexpediate şi Opinii despre durere revenirea în literatură a Norei Iuga după aproape un deceniu în care poeta a avut interdicţie de publicare. Era vremea cînd sunetele militarismului politic atacau ritmurile imprevizibile ale poeziei. De aceea, versurile cuprinse între copertele acestei cărţi capătă o valoare specială. Ele erau, la momentul apariţiei lor, vorba Marianei Marin, „un fel de a fi minoritar în cea mai neagră majoritate“, un fel de situare a poeziei în afara realităţii pe care poeta o iubeşte şi încearcă să o vindece. Şi, la fel ca şi astăzi, Nora Iuga atrăgea tinerii debutanţi ai unei noi generaţii, care încercau, la rîndul lor, să vindece realitatea prin poezie.

mergeam pe o stradă cu treizeci de case
se poate trăda o istorie
cu treizeci de case
se poate rupe un suflet
în treizeci de feluri
cu treizeci de noduri se poate lega
circulația unei artere albastre
va spune EROARE
nu există artere albastre
doar venele cave
cavități
caverne
cavouri
cavafis
va spune EROARE

Nora Iuga (pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino; n. 4 ianuarie 1931, București, România) este o poetă română, romancieră și traducătoare din limbile germană și suedeză. Este soția poetului George Almosnino și mama balerinului Tiberiu Almosnino.

Este licențiată a Facultății de Filologie, specializarea Germanistică, Universitatea din București (1953). I-a avut ca profesori pe Tudor Vianu și George Călinescu. Profesoară de limba germană între 1954 și 1955. Lucrează ca bibliografă la Biblioteca Centrală de Stat, în perioada 1955-1969. Din 1969 până în 1977, a fost redactor la Editura Enciclopedică. Ziaristă la ziarele de limba germană "Neuer Weg" și "Volk und Kultur" (1977-1986). Din 1971 este membră a Uniunii Scriitorilor din România și membră PEN-Club. Din anul 2000 deține funcții de conducere în Uniunea Scriitorilor: secretară a Secției de Poezie (inițiatoarea Cenaclului Uniunii Scriitorilor "Gellu Naum") în perioada 1999 - 2002, membră în Consiliul de conducere a Uniunii Scriitorilor în 2002, membră în Biroul Asociației Scriitorilor din București în 2002.

Din 1985 este scriitoare profesionistă. Face lecturi publice în străinătate și primește numeroase burse. A început să scrie versuri în clasa a două la Institutul Catolic: în timp ce tatăl ei cântă la vioara un poem de Jeno Hubay, Nora Iuga a simțit o vibrație puternică și muzica a început să se transforme în cuvinte. Atunci a trăit pentru prima oară tulburătoarea atingere a inspirației. Probabil din această cauză, Nora Iuga nu suporta calificativul de profesionist în poezie și nu și-a făcut niciodată o meserie din scris.

La 79 de ani, Nora Iuga a devenit cel mai vârstnic blogger literar, în iulie 2010 apărându-i nr. 1 din "Girafa albastră", o revistă audio-video cu și despre autoare, pe care intenționează să o publice trimestrial.