Insula celor treizeci de sicrie

El merse pana la douazeci de metri de silueta si numara, cu bratul intins:
– Unu... doi... Esti gata, Conrad? Foc!
Cele doua gloante fura trase in acelasi timp.
Se auzi un strigat de durere. Silueta paru a se prabusi. Cei doi barbati se grabira intr?acolo.
– Aha, acolo esti, ticalosule! Iti arat eu din ce aluat este facut Vorski! Snapanule, m-ai cam alergat! Ei bine, acum te-am rezolvat!
Dupa primii pasi, el incetini, de teama unei surprize. Silueta nu se misca; iar Vorski, apropiindu-se, vazu ca avea infatisarea inerta si deformata a unui mort, a unui cadavru. Nu avea altceva de facut decat sa sara pe ea. Asa facu Vorski, razand si glumind:
– Buna vanatoare, Conrad. Sa mergem sa luam vanatul.
Dar fu foarte surprins, luand vanatul, sa simta in maini nimic altceva decat o prada aproape impalpabila, constand, de fapt, intr-o roba alba, fara vreun om in ea, purtatorul robei fugind la timp, dupa ce o agatase in spinii unui tufis. Cat despre caine, acesta disparuse.