Omul modern este sigur de faptul ca a contribuit la evolutia istoriei si, prin urmare, considera trecutul derizoriu, prin prisma realizarilor din prezent. Acesta este cursul unei evolutii inexorabile, datorat unei societati cultivate si luminate, care a depasit de mult stadiul ignorantei si al superstitiilor.
Dar descoperirile arheologilor, ale istoricilor si ale altor savanti au demonstrat ca omenirea nu a cunoscut o evolutie echilibrata, ci una inegala, cu salturi spectaculoase si cu regrese inexplicabile in urma pierderii - uneori definitive - a anumitor cunostinte. Disparitia treptata a celor mai importante opere din Biblioteca Alexandriei se va dovedi in cele din urma fatala.
Din fericire, anticii au consemnat unele cunostinte pe suporturi mai putin fragile decat papirusul, vestigii ce reflecta nivelul de dezvoltare al civilizatiilor asa-zis primitive. Un simplu ulcior de argila i-a determinat pe unii oameni de stiinta sa presupuna ca indienii din Anzi aveau un sistem dezvoltat de scriere. Astazi nu se mai poate ignora probabilitatea ca in Sumer, in jurul anului 3000 i.Hr., sa fi existat prima forma de democratie cunoscuta. Iar primul inscris ce poate fi considerat o incercare de gandire astronomica sau aritmetica dateaza din anul 3500 i.Hr.
Ce nivel de dezvoltare atinsesera cunostintele stramosilor nostri? La aceasta intrebare, omul modern abia a inceput sa caute raspunsuri.