Pornind de la observaţia lui Matei Călinescu, potrivit căreia fantasticul de interpretare este „o aventură hermeneutică“, Cosmin Perţa, propune o definiţie şi o tipologie a fantasticului de interpretare, centrate pe incertitudine, suspiciune, ambiguitate, sugestie, precum şi pe amestecul programatic de real şi fantastic. Inteligent, serios, cu o minte organizată şi limpede, Cosmin Perţa face cu această lucrare, proba unei maturităţi critice autentice. După ce a parcurs atent şi minuţios o bibliografie critică deloc firavă, autorul şi-a permis luxul de a filtra prin propria sa inteligenţă teoriile şi observaţiile critice formulate de alţii, de a se delimita, argumentat şi provocator, de ipotezele unor Tzvetan Teodorov şi Roger Caillois, sau de a prelua idei sau formulări ale unor autori precum Matei Călinescu şi Jean Molino, doar pentru a duce mai departe un gând şi pentru a dezvolta, uneori, intuiţii teoretice fertile. Lucrarea de faţă este o demonstraţie de subtilitate, coerenţă şi originalitate, atât sub aspect analitic, cât şi în ceea ce priveşte capacitatea de a sintetiza şi de a selecta esenţialul din bibliografia parcursă.
Carmen Muşat