Introducere in metafizica

Dupa Fiinta si timp, Heidegger nu a mai parasit niciodata problematica fiintei. In Introducere in metafizica, lucrare ce reia intocmai cursul tinut la Freiburg in semestrul de vara al anului 1935, aceasta preocupare revine in chip sistematic. De asta data, fiinta este desprinsa din suita existentialiilor desfasurata in Fiinta si timp. Heidegger arata cum toata metafizica occidentala nu a facut decat sa oculteze faimoasa „diferenta ontologica“ – cea dintre „fiinta“ (Sein) si „fiintare“ (Seiendes) –, cautandu-l pe „a fi“ intr-unul sau altul din chipurile „celor ce sunt“. Vrand sa demonstreze ca Sein nu este un cuvant gol, Heidegger isi structureaza investigatia dupa cuplurile care definesc fiinta prin ceea ce i se opune: fiinta si devenire, fiinta si aparenta, fiinta si gandire, fiinta si obligativitate. De o surprinzatoare transparenta in raport cu Fiinta si timp, acest volum exceleaza totodata prin inconfundabilele interpretari heideggeriene in marginea gandirii presocraticilor si a tragediei eline.