Vezi mai multeAbordarea pedagogica diferentiata le apare multora ca solutie pentru a face fata diversitatii elevilor din scoli. Constient de aceasta diversitate existenta in clasa, de modurile personale in care se produce invatarea, profesorul va trebui sa conceapa modalitati eficiente de a proceda, iar calea de urmat este promovarea a ceea ce literatura pedagogica desemneaza de ceva timp ca fiind invatarea flexibila.
Conceptul de “invatare flexibila” este unul generic, acoperind toate acele situatii in care elevii au ceva de spus despre cum, unde si cand are loc invatarea, fie in contextul cursurilor urmate in mod traditional, in sala de clasa, fie in context netraditionale, precum invatarea deschisa, invatarea la distanta, invatarea mobile cu ajutorul TIC. Astfel, invatarea flexibila este centrata pe elev, incurajand o mare autonomie din partea acestuia. Etosul sau este de a imputernici elevii cu responsabilitatea invatarii si de a le oferi un control mai mare asupra acesteia, astfel incat sa devina mai auto-directionati, de a creste gama optiunilor disponible atat pentru elevi, cat si pentru profesori, rezultand o estompare a granitelor interne si externe traditionale.
In paginile acestei carti sunt prezentate mai intai complexele semnificatii conceptuale ale invatarii flexibile si temeiurile ei, problematica diferentierii intruirii, strategiile didactice prin care poate fi promovata si resursele educationale disponibile, pentru ca apoi sa fie abordate ceea ce am considerat a fi ipostazele practice ale manifestarii ei. Astfel, cei interesati de aceasta problematica, profesori, studenti, specialisti in educatie, vor gasi repere teoretice care se pot constitui in puncte de plecare pentru propriile interogatii, investigatii, reflectii si initiative care sa depaseasca practici consecrate printr-o indelungata traditie, dar uneori ineficiente.