Vezi mai multePlecind de la definitia „capodoperei”, care se refera nu doar la calitatile estetice ale unui film, ci si la locul istoric pe care a reusit sa-l ocupe acesta, autorul diseca, „povesteste” si analizeaza productii cinematografice de reper din istoria celei de-a saptea arte, trecind prin „greii” inceputului de secol XX: D.W. Griffith, Charles Chaplin, Max Linder, Eric von Stroheim. Analiza apreciatului critic de film porneste din mai multe perspective: elaborarea mizanscenei, definirea specificului muncii actorului si a regizorului, comunicarea de idei dintre creatorii asa-ziselor „filme de autor”.
„Cartile lui Tudor Caranfil au destin si el insusi, apartinind celor care cred ca si filmele au soarta lor, se cufunda in povestea fiecaruia, o aduce la suprafata cu o pasiune à la Sainte-Beuve pentru amanuntul biografic. Daca mai adaugam la toate acestea si intensa folosire a imperfectului, timpul povestirii, vom avea imaginea unui Tudor Caranfil romanesc, cu totul altul decit criticul coltos, agresiv, pus pe harta, gata sa iasa la bataie pentru a apara sau a demola ceea ce crede de cuviinta.” (Magda Mihailescu)
„Parcurgind cartile lui Tudor Caranfil ai senzatia ca te afli in sala de premiera, ca participi la dramele si bucuriile timpului respectiv, ca esti parte integranta din acel timp.” (Calin Caliman)
„Tudor Caranfil, un frenetic al benzii de celuloid, care a dat multe batalii cinefile, legindu-si numele de vitejii de pionierat.” (Ecaterina Oproiu)