Vezi mai multeVolumul VII are ca obiect idealismul german si reactiile generate de acest curent. Dupa ce autorul prezinta principalele sisteme idealiste postkantiene (Fichte, Schelling, Hegel, este inclus si Schleiermacher), el trece la analiza reactiilor impotriva idealismului metafizic: primii critici (Fries, Herbart, Beneke, Bolzano), Schopenhauer, transformarea idealismului prin Feuerbach, Ruge, Stirner, Marx, Engels si materialismul dialectic, si, in fine, Kierkegaard.
Partea a treia cuprinde materialismul nedialectic (Haeckel, Ostwald Lange), miscarea neokantiana ( Scoala de la Marburg, Scoala de la Baden, Cassier), renasterea metafizicii (Fechner, Lotze, Wundt, Driesch, Eucken) si se incheie, oarecum in afara marjei temporare a volumului, cu Nietzcshe, un autor ce, nebagat in seama in timpul vietii sale, a avut totusi o influenta mult mai mare asupra secolului trecut decat neokantienii si materialistii prezentati anterior.
Istoria filosofiei este o lucrare monumentala, in 11 volume, inclusa ca titlu de referinta in orice bibliografie academica de specialitate. Incepand cu filosofia din Grecia si Roma antica, excursul analitic trece prin filosofia medievala, cea renascentista, prin rationalism, empirismul englez, filosofia Luminilor, filosofia clasica germana, utilitarismul si filosofia analitica, pentru a ajunge la filosofia secolului XX.
Cuprinzand deopotriva curente si ganditori din toate epocile si spatiile culturale, aceasta intreprindere masiva impresioneaza prin eruditie, deschidere, respingere a tabuurilor si inainte de toate printr-o admirabila capacitate de a face inteligibile si cele mai abstracte sisteme de gandire.
„Nu putem decat sa aplaudam o asemenea reusita, atat pentru fiecare volum in parte, cat si pentru intreg ansamblul.” Times Literary Supplement
„Un triumf al obiectivitatii.“ Church Times
Frederick Charles Copleston s-a nascut in 1906. A studiat stiintele umaniste la Oxford si s-a alaturat Ordinului iezuit in 1930. In 1939 este numit profesor de istorie a filosofiei la Heythrop College, iar intre 1952 si 1965 e profesor de metafizica in cadrul Universitatii Gregoriene din Roma. In 1970, cand London University incorporeaza Heythrop College, ajunge sa fie primul director al acesteia, precum si profesor de istorie a filosofiei si decan al Facultatii de teologie de la London University. Se retrage in 1974, cand devine profesor onorific. Se stinge din viata din 1994.