1.1. Stramosii
INTRODUCERE BAZA, SENS ŞI HOTAR
Istoria poporului nostru, a cărui dezvoltare trebuie s-o urmărim, este în legătură, desigur, cu toate naţiile care au trecut pe pământul, mult mai larg decât al Daciei, refugia şi punct dc plecare, pe rând, şi mai ales cu acelea care prin şederea lor îndelungată pe această vastă bază geografică, au contribuit Ia alcătuirea acestui neam. A vorbi de dânsele este o neapărată datorie, dar numai fn anumite proporţii. Istoria acestor seminţii poate fi interesantă în ea însăşi, ca a oricărei grupări omeneşti, fireşte după însemnătatea ei în mersul general al lumii, la care oricine, popor sau om. trebuie să se raporteze. Dar numai arunci când e vorba de dânsa, şi nu de partea de material omenesc sau de influenţă ce a putut da unei formaţiuni de dezvoltare proprie, autonomă [I]. Nu se poate face o excepţie pentru nimeni.
Chiar şi trecătoarea dominaţie a Romei in aceste regiuni nu poate fi considerată în capitole care, de altfel, se întâlnesc tot aşa si în alte părţi asupra cărora s-au întins cândva vulturii romani, ci numai în ce s-a păstrat din rasă. din tradiţii, din aşezăminte în viaţa noastră însăşi. Astfel, de la aşa de rău cunoscutele timpuri ale pietrei neşlefuite, ruptă în fragmente utilizabile ia luptă, până la crearea în aceste părţi a unei prime sinteze, menită a fi necontenit adausă, totul intră, strâns într-un cadru precis, numai ca o introducere la ceea ce trebuia să se inchege din atâtea aporturi şi prin atâtea prefaceri. Peninsula de răsărit a Europei se deosebeşte esenţial de celelalte două [2], Dacă nici acestea nu prezintă o unitate desăvârşiţi, căci partea din Peninsula Iberici îndreptată spre Ocean are alte caractere şi mai ales se cere în altă parte decât aceea care priveşte Mediterana. dacă larga Italie şeasă dintre Alpi şi Pad are altă înfăţişare şi aduce alt folos decât ţinuturile îngustate care se strâng de-o parte şi de alta a liniei longitudinale a Apeninilor. în acest sud-est europe*" trei lumi deosebite se alătură, influenţându-se fără a se putea confunda cu totul.
Coroana munţilor de despărţire faţă de Europa Centrală e toane sus şi se leagă de alte şiruri europene. între Carpati şi Dunăre e o lume cu hotare bine determinate, fn mijloc o cetăţuie puternică, dar, pe alocuri, ca în Muntenia, cu păsuri uşoare de trecut, ajutând legăturile, iar supt coroana, rotundă, a piscurilor, o a doua, de rodnică, dar bine apărată podgorie, loc de retragere la nevoie, centru de radiere în vremurile bune.
Republicarea monumentalei sinteze asupra istoriei românilor a marelui savant şi patriot Nicolae lorga, la jumătate de secol de la prima sa editare, este menită să înlesnească specialiştilor şi publicului larg, dornic să desluşească tainele trecutului, cunoaşterea şi aprofundarea unei lucrări fundamentale a istoriografiei naţionale, din ce în ce mai greu de procurat odată cu scurgerea anilor. Din uriaşa producţie ştiinţifică dedicată istoriei româneşti, lucrarea în discuţie este cea mai întinsă, reprezentând totodată ultima sinteză elaborată de eminentul polihistor care înfăţişează devenirea poporului român din cele mai vechi timpuri, până spre sfârşitul perioadei interbelice, motiv suplimentar pentru a suscita o atenţie particulară.
Sigiliul Romei începe în mod semnificativ cu un capitol, intitulat Primul act al romanizării, care face parte din cartea I, Cuceritorii. „Primul act al romanizării" Daciei, ca şi al Peninsulei Balcanice în cea mai mare parte, căci despre aceasta este vorba, poate fi identificat - după cum scotea în evidenţă savantul - odată cu cei dintâi paşi făcuţi - nu de către legionarii romani - pe coasta răsăriteană a Mării Adriatice, d de către acel „element popular" - alcătuit din negustori, păstori, ţărani, diplomaţi etc. -, care pătrundea lent, treptat, nespectaculos dar temeinic, „fără pomenire fa izvoare". Drept urmare, începutul procesului de romanizare este fixat încă din secolul al ll-lea Î.Hr., în sprijinul acestei ipoteze aducându-se nenumărate dovezi arheologice, numismatice, epigrafice sau reieşite din noi analize asupra izvoarelor antice.