See moreLucrarea Istoria Universităţii „Politehnica” din Bucureşti constituie o expunere a fazelor prin care a trecut învăţământul de inginerie din Ţara Românească, Principatele Unite şi România întregită, la Bucureşti. Se remarcă în mod obiectiv progresele pe care le-a obţinut acest învăţământ, regresele temporale prin care a trecut, precum şi munca depusă de înaintaşii noştri pentru ca ţara lor să prospere, dispunând de o mişcare tehnică şi economică de care avea absolută nevoie pentru a se dezvolta. Este o lucrare necesară care prezintă pentru prima data într-un mod coerent și complet istoria uneia dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ din țara noastră.
Ediția include peste 150 de fotografii reprezentative pentru Istoria Universităţii „Politehnica” din Bucureşti. Dintre aspectele abordate în carte menționăm: Începuturile învățământului de inginerie în limba română la Academia Domnească de la Mănăstirea „Sfântul Sava” din București – izvorul
învățământului superior tehnic din Universitatea „Politehnica” din București, consolidarea învățământului tehnic românesc prin trecerea la învățământul superior de ingineri. „Școala Națională de Poduri și Șosele” – instituție de învățământ superior tehnic de nivel European, Școala Politehnică din București – universitate europeană, Politehnica din București – continuatoare a Școlii Politehnice din București, Institutul Politehnic din Bucureşti. Începutul declinului, Universitatea „Politehnica” din Bucureşti – continuatoarea fidelă a Institutului Politehnic din Bucureşti.
„Dincolo de prezentarea unui volum impresionant de date istorice rezultate în urma unei documentări extensive, lucrarea se caracterizează printr-o puternică amprentă personală a autorilor, evidenţiată cel puţin în următoarele trei aspecte: (i) corelarea dezvoltării învăţământului de inginerie cu etapele istorice ale dezvoltării economice, sociale şi politice a României, (ii) îmbinarea specificului naţional cu influenţa şcolilor de inginerie din ţările dezvoltate ale Europei Occidentale (în special înainte de anul 1947) şi URSS (în perioada comunistă) şi (iii) o analiză critică (…) a etapei actuale de dezvoltare, caracterizată prin „lupta” dintre necesitatea de adaptare la un învăţământ de inginerie modern şi atitudinile „inerţiale” specifice sistemului centralizat izolat, în care România a trăit 45 de ani.
Lucrarea abundă în informaţii valoroase, inclusiv pentru cei care organizează astăzi învaţământul în Politehnică, cum sunt Planurile de învăţământ, structura şi titularii cursurilor şi aplicaţiilor şi împletirea naturală dintre poziţiile didactice şi cele de coordonare a activităţilor industriale care caracteriza corpul profesoral al Politehnicii în perioadele de maximă înflorire. O altă constantă a lucrării este detalierea corelaţiei dintre sistemul politic din România şi corpul profesoral al Politehnicii, fiind o referinţă unică în această direcţie. În lumina celor spuse de marele cărturar Nicolae Iorga, putem considera lucrarea Profesorilor Ioan M. Popescu şi Ioan Gr. Dumitrache ca o adevărată «făclie» aflată la dispoziţia celor care decid soarta învăţământului de inginerie din România de astăzi pentru a «lumina calea viitorului».”
Gheorghe Cătălin, Departamentul de Fizică, Universitatea „Politehnica” din Bucureşti