Atunci când nu mai există în fiinţa noastră argumente care să ne mişte viaţa în direcţia justă, avem obligaţia morală de a privi mai profund în noi înşine, adică în ceea ce numim sentimentul religios.
În ultimă analiză, acesta este actul care dă trăinicie si continuitate acţiunilor noastre de zi cu zi, dar şi modului nostru de a fi şi de a gândi.