Preşedintele John Kennedy este un simbol în America, în special pentru membrii generaţiei mele, aşa numita generaţie „baby boom”, născută după cel de-al Doilea Război Mondial. Orice american îţi poate spune cu exactitate unde era şi ce făcea în momentul în care a aflat despre asasinarea lui, de la care se împlinesc exact cincizeci de ani în luna noiembrie.
În excelenta lui carte, John F. Kennedy – Enigmele unui erou, Chris Matthews surprinde calitatea misterioasă a lui Kennedy, pe de o parte playboy-ul bogat şi pe cealaltă liderul studios şi profund, chiar curajos, care s-a opus militanţilor Războiului Rece pentru a ne întoarce de pe drumul Armagedonului în timpul Crizei Rachetelor Cubaneze din 1962. Chris Mattews a încercat imposibilul, şi anume să-l demitizeze pe cel de-al 35-lea preşedinte al Americii.
Pentru mulţi dintre noi, preşedintele Kennedy va rămâne mereu eroul idealizat al muzicalului de pe Broadway, Camelot, inspirat din mitul Regelui Arthur. Mulţi dintre noi am fi de acord cu văduva lui: „Să nu fie uitat, că odată a fost un loc, pentru un scurt moment strălucitor, care se numea Camelot.” Îl idealizăm şi noi, precum o făcea şi ea: „Vor mai fi şi alţi preşedinţi renumiţi, dar nu va mai fi niciodată un alt Camelot... nu va mai fi niciodată aşa.” (…)
Mark Gitenstein, Ambasadorul SUA în România (2009-2012), în prefaţă.
A fi preşedintele Americii în acel moment al istoriei însemna să te afli în permanenţă pe muchia prăpastiei. Cea mai profundă frică a lui Jack Kennedy era ca nu cumva să facă un pas greşit, ceea ce avea să ducă la distrugerea Statelor Unite. Şi când privea lumea de dincolo de Washington, ceea ce vedea era un singur loc – Berlinul de Vest – care, într-o clipită, ar fi putut oferi contextul necesar. Echilibrul dintre cele două superputeri era acum atât de precar încât nu era nevoie decât de o mică scânteie pentru a se dezlănţui infernul. (...)
Bobby Kenendy a oferit cea mai corectă evaluare privind acţiunile fratelui său. „Lecţia finală a crizei rachetelor cubaneze este importanţa încercării de a ne pune în locul celeilalte ţări. În timpul crizei, preşedintele Kennedy a petrecut mult timp încercând să determine efectele pe care un anumit curs al acţiunii le-ar fi avut asupra lui Hruşciov şi a ruşilor. Preşedintele Kennedy a înţeles că Uniunea Sovietică nu-şi dorea de fapt un război.”
Detaşarea lui a fost cea care ne-a salvat. Un alt bărbat ar fi reacţionat prin forţă, aflând de trădarea sovieticilor. S-ar fi avântat în dreptatea cauzei, stârnit de zăngănitul săbiilor. Jack a rezistat. Nu a fost influenţat de emoţiile celor din jurul său. Îşi cunoştea drumul şi i-a rămas fidel. Slavă Domnului. Băiatul care citise singur despre eroii istoriei, făcea acum parte dintre ei. O făcuse nu câştigând un război, ci prevenind producerea unuia mult mai îngrozitor decât şi-ar fi putut imagina orice lider din trecut. (Fragment din volum)
Despre autor
Chris Matthews (n. 1945), journalist şi comentator politic american, din 2002 gazda emisiunii The Chris Matthews Show, produsă de NBC. Atunci când a sosit în Washington DC a lucrat ca ofiţer de poliţie pentru Poliţia Capitoliului. Apoi a fost membru în staff-ul a patru congresmeni ai Partidului Democrat. A scris discursuri în perioada Administraţiei Carter. Între 1997 şi 1998 cercetările sale în Arhivele Naţionale au scos la lumină o serie de înregistrări ale preşedintelui Nixon. Este căsătorit şi are trei copii.