Musette şi încă ceva
Nota 8
La sfârşitul secolului 19, şi continuând până prin 1950, musette (cu toate formele sale) a fost stilul muzical şi de dans care definea Franţa. Renumitul jazzman acordeonist Richard Galliano, francez cu origini italiene, a fost cel care a reînviat stilul. Undeva prin anii 80, când Galliano încerca deja de mulţi ani (şi nu cu prea mult succes) să se remarce prin jazz la acordeon şi cânta prin America cu mari artişti, l-a întâlnit pe Astor Piazzola. Iniţiatorul noului tango i-a spus atunci brusc şi direct lui Galliano că ar trebui să se întoarcă la rădăcinile lui franceze şi italiene, să renunţe la "americanizare" şi să inventeze un "new musette", aşa cum a creat el "tango nuevo". Ceea ce a şi făcut Galliano în anii 90, amestecând vechiul musette cu ceea ce luase din jazz atâţia ani. Accord Vibes pornesc pe urmele francezului, dar merg pe ideea de "just musette", peste care îşi pun amprenta unui new jazz creativ şi vesel. Quartetul lui Galliano era format din acordeon, contrabas, tobe şi chitară; Accord Vibes înlocuiesc tobele şi chitara cu vibrafonul, un instrument mai rar întâlnit în jazz, şi practic asta e ceea ce transformă compoziţiile în ceva mult mai interesant şi inventiv. Combinaţia armonioasă, caldă şi originală dintre vibraţiile acordeonului, vibrafonului şi contrabasului fac din albumul "Just musette" un album fresh şi colorat, cu iz de călătorie pariziană (chiar şi prin Micul Paris). Este creativ, oferă voie bună, chef de dans sau de întoarcere în timp.