Autorul cărţii a fost funcţionar în cadrul Inspecţiei de Vânătoare din Ministerul Silviculturii şi l-a însoţit pe Ceauşescu la masacrele cinegetice.
„Ceauşescu n-a fost vânător, ci măcelar. Împuşca la volum, la cantitate. Trebuia să-şi treacă în cont cei mai mulţi urşi, dar şi cei mai mari; cei mai mulţi cerbi, dar şi cei mai impunători; cei mai mulţi fazani, dar şi cei mai dolofani. Voia trofee în acord global. Cantităţi-record de mistreţi la hectar. Iar pentru asta, vânatul îi era adus la gura ţevii", scrie Grigore Cartianu, directorul Editurii Adevărul, în prefaţa volumului.
Cartea conţine numeroase poveşti vânătoreşti, de data aceasta foarte reale, confirmate de fotografii inedite de la deplasările prin ţară ale fostului preşedinte. În aproape 25 de ani de vânătoare, Ceauşescu a împuşcat anual aproximativ 20 de cerbi comuni, 20 de urşi, 50 de cerbi lopătari, 150 de mistreţi şi cinci căpriori. Numărul de capre negre împuşcate anual a variat de la 7 exemplare, în 1983, la 55 de exemplare, în 1989, dintre care 46 într-o singură zi.
Nu pot fi trecuţi cu vederea nici cei 10 lupi, 9 cocoşi-de-munte, zecile de vulpi şi, estimativ, peste 10.000 de fazani. Autorul îşi face „mea culpa", spunând că de frică n-a reuşit să-i atragă atenţia dictatorului că ceea ce făcea el încălca grosolan legile şi etica vânătorească.