Labirintul interpretarii

Această carte s-a constituit, aș putea spune, din întâmplare și la voia întâmplării, fără un plan preexistent. Studiile care o com­pun au fost scrise de-a lungul anilor – primul, despre Camil Petrescu, fiind scris în 1979 și refăcut în 1986 – în func­ție de interesul stârnit în diferite perioade de opera unui autor sau a altuia, care m-a purtat prin paginile unor cărți dintre cele mai diverse ca subiect și tematică.
Au existat, totuși, niște vectori constanți: dimensiunea psihologică (Camil Petrescu, Gib Mihăescu, Anton Holban, Augustin Buzura, Marin Preda), cea fantastică (Gib Mihăescu, Mircea Eliade, Augustin Buzura, Mircea Cărtărescu), a spa­ți­ilor specifice (Marin Preda, Augustin Buzura, Valeriu Cristea), a moralei (Marin Preda).
Toate acestea s-au asociat cumva, în optica mea, sub sem­nul labirinticului. Un labirint din care – mai este nevoie să o spun? – nu se poate ieși. Dar străbaterea labirintului poate fi în unele circumstanțe suficient de interesantă pentru a nu îți mai dori să ieși din el.