“Limba română între ignoranță, indecență și aroganță”, a 10-a carte de “pedagogie lingvistică”, așa cum o numește autorul, conține, în paginile sale, sute de tipuri de agramatisme, care aparțin unor persoane publice cu o înaltă pregătire profesională.
“Cartea de față, este o carte în premieră postdecembristă. Ea urmează un fel de principiu aristotelic, că între prietenie si adevăr este o datorie sfântă să prețuim mai mult adevărul. Știind totuși că, la noi, la români, “adevărul e marfă proastă”, mi-am asumat un mare risc: de a stărni iritarea sau protestul multora dintre cei citați. Nu este o carte amuzantă, în care-evocându-se numele celor persiflați – să ni se ofere „perle” care să facă deliciul amatorilor de cancan…Conținutul cărții – departe de a fi unul de divertisment – este de o certă gravitate: de a semnala un „sindrom” ce caracterizează, astăzi, o bună parte a segmentului intelectual al societății, atât civile, cât și politice, românești: nerespectarea sau ignorarea a numeroase cerințe ale limbii literare românești, adică unor norme ortografice, ortoepice, de punctuație și gramaticale…