Lisabet și Madicken sunt surori. Madicken e mai mare, are mereu idei grozave de jocuri și de lucruri interesante de făcut. Uneori, ce să-i faci, ideile acestea nemaipomenite se transformă în pozne cărora li se duce vestea de la un capăt la altul al orășelului în care locuiesc cele două fetițe, undeva în Suedia de acum mai bine de o sută de ani. Nu e de mirare că Lisabet o urmează peste tot pe sora sa și ia parte fără să se lase rugată la toate năzbâtiile, ba chiar născocește și ea unele noi. Cum a fost în acea zi de toamnă, de pildă, când Lisabet a vrut să vadă cât de adânc poate să-și bage un bob de mazăre în năsuc. Foarte adânc, ce interesant! Și mai interesant a fost când bobul n-a mai vrut să iasă, așa că Lisabet a trebuit să dea fuga la doctor, de mână cu sora mai mare – pentru că Madicken nu o lasă niciodată la greu.
Alături de Pippi Șosețica, Lisabet și Madicken sunt unele dintre cele mai neconvenționale și simpatice personaje feminine create de Astrid Lindgren. Întâmplările prin care trec cele două fetițe sunt inspirate din copilăria autoarei (buna sa prietenă Anne-Marie Fries, din primii ani de școală, a fost modelul pentru Madicken). Concepția din epocă despre fete era foarte rigidă și nu e de mirare că Astrid Lindgren a simțit nevoia să se lupte cu dogmatismul și prejudecățile. Ne putem imagina cum ar spune, revoltată: „Vreți povești cu fetițe cuminți și docile, îmbrăcate în rochițe și pieptănate frumos, ori cu copii care nu se ceartă niciodată și nici nu vorbesc urât? Nici gând! Fetele și copiii adevărați nu sunt așa.“
Astrid Lindgren nu ne propune personajele sale ca modele de comportament pentru copii, dar nici nu le judecă prin sentințe moralizatoare. Povestirile cu Lisabet și Madicken exprimă, cu farmec și umor, o viziune realistă și eliberatoare despre copii și copilărie, fete și feminitate. Datorită acestei viziuni de un umanism profund, alături de valoarea literaturii sale pentru copii, Astrid Lindgren a fost recunoscută drept una dintre cele mai importante și inovatoare scriitoare din secolul XX.
Astrid Lindgren (1907–2002) este cea mai cunoscută scriitoare suedeză de literatură pentru copii. Copilăria petrecută la ferma părinților, alături de fratele său și de cele două surori, dragostea cu care a fost înconjurată, aventurile copilărești și jocurile au fost sursa inepuizabilă de inspirație pentru poveștile și personajele sale. Astrid Lindgren a crescut printre cărți și a fost toată viața o mare susținătoare a lecturii în rândul copiilor: „O copilărie fără cărți nu este copilărie. E ca și cum ai fi izgonit din locul fermecat în care poți găsi bucuria în stare pură.“ Cărțile sale au fost traduse în zeci de limbi și au făcut obiectul multor ecranizări. După Frații Grimm și Hans Christian Andersen, Astrid Lindgren este cel mai tradus autor de literatură pentru copii.
Ilon Wikland (n. 1930) este o ilustratoare de origine estoniană care a ajuns în Suedia ca refugiat în 1944. În 1953 a fost angajată la editura Rabén & Sjögren, unde a întâlnit-o pe Astrid Lindgren și au început o lungă și fertilă colaborare. Dintre toți artiștii cu care a lucrat scriitoarea suedeză, Ilon Wikland este cea care i-a ilustrat cele mai multe dintre cărți.