See more240 de ani de la Martiriul lui Horia, Closca Si Crisan
Citita dupa cincizeci de ani de la aparitie, dar scrisa, cum se stie, cu alte doua decenii mai devreme, cartea "litaniilor pentru Horia" isi pastreaza in mare masura forta evocatoare. Inca tanarul Dimov din acei ani se afla in raza de influenta a lui Arghezi si Ion Barbu, dar avea deja un condei exersat, o forta de evocare epico-lirica concretizata intr-o "povestire in versuri" care este mult mai mult decat atat.
Registrul stilistic in care-si compune poemele apare deja diversificat, paleta coloristica a figuratiei umane si de decor natural insufleteste imagini adesea memorabile, in discursul descriptiv, de intensa coloratie al pastelului, marcat de un lirism grav, cu epura inscenarilor epice pregnante si proiectiile onirice care anunta atmosfera dominanta si cea mai caracteristica la autorul Cartii de vise. Se afirma de pe atunci, foarte convingator, si dexteritatea artizanatului verbal a celui care, nefiind mot, cum marturiseste, a reusit sa-si insuseasca graiul foarte bogat si in sugestii al motilor si mocanilor ardeleni, caruia i-a dat, arghezian vorbind, frumuseti si preturi noi. -- Ion Pop
O interesanta decizie editoriala: republicarea Litaniilor pentru Horia la 240 de ani de la inabusirea Rascoalei taranilor romani ardeleni din 1784 si de la martiriul celor trei lideri, primii doi, zisi Horia/Horea (numele real: Vasile Ursu Nicula) si Closca (Ion Oarga) - executati pe 28 februarie 1785, dupa ce al treilea, Crisan (Gheorghe Golda/Giurgiu), se sinucisese cu doua saptamani inainte, in detentie, pe 13 februarie. Interesanta si - intr-un fel - surprinzatoare, caci nu e vorba despre o scriere strictamente "celebrativa".
Sigur ca "litaniile" evoca figura iconica a Rascoalei, insa intr-o culegere foarte speciala de versuri scrise in cursul unui stagiu de documentare al unui student... biolog! In prima parte a anilor 1950, cand obligatia universitara l-a dus tocmai in zona Muntilor Apuseni. Junele autor nu era inca scriitor pe-atunci, iar cartea a ramas un experiment izolat in cariera sa, cu o publicare - de altfel - mult intarziata. -- Ion Bogdan Lefter